Ziua Internaționalã a Gândului liber
20 septembrie 2014
Declarația a Federației Naționale a gândirii libere, Franța
Prieteni, cetãțeni, insoțitori (simpatizanți), camarazi,
Vă aduc salutul frătesc Federației Naționale a Gândirii libere și a Asociația Internaționalã a Gândului liber (AILP). Este cel de al doilea Congres al AILP, la Mar del Plata, in Argentina care a hotărît că 20 septembrie să fie Ziua Internaționalã a Gândului liber pe toate continentele. Această data de 20 septembrie este dragă inimei camarazii nostri, gânditori liberi din America Latinã. Există un numar mare de asociații din 20 septembrie in conul sudic al Americii.
Aceste asociații onorează astfel actiunea lui Giuseppe Garibaldi, numit eroul celor douã lumi. De mult Gândul Liber associează douã mari figuri din lupta pentru emanciparea universală: Simon Bolivar și Giuseppe Garibaldi.
Ei au mult in comun. Bolivar a luptat toată viața lui, periculoasă și romanțioasă pentru independența țărilor din America de Sud, pentru Republica și pentru emanciparea celor oprimați. In Peru, el a facut că munca forțată să fie interzisă , a eliberat sclavii care luptase pentru eliberarea țării și a obținut să fie decretat că toți sclavii erau liberi de acum inainte.
Nu e pentru nimic ca porecla sub care a intrat in istoria este Eliberatorul. Eliberarea națională, politică, culturală, religioasă printr-un demers fundamental laic (secular).
Giuseppe Garibaldi are 13 ani, atunci când Simon Bolivar moare. Mai târziu, el a aderat la „Italia Tînără” mișcarea de Mazzini, a carei obiectivul este de a transforma Italia intr-o republică democratică și unitară.
El va lupta, de asemenea, in America Latină, in cele mai multe țări unde va populariza și va face simbolic cămașă rosie a luptatorilor sai. Rosie, fiind ca dacă sânge curgea pe ea, ar fi mai puțin vizibil. Rosie deoarece este mereu culoarea rebelii și a revolutionarii. El va traversa tot continentul cu membrii săi ai brigazii pentru eliberarea țării, împrumutând de multe ori același drum ca Bolivar.
Și el va lupta cu intensitate in Italia pentru unificarea țării și pentru Republica. Laică (seculară), desigur, pentru că era in mod fundamental și feroce anticlerical. Garibaldi va participa, ca luptător, in cele trei războaie pentru independența italiană. La 8 februarie 1849, Republica este proclamată in Roma. Garibaldi este acolo.
El va conduce expediția a Celor Mii in Sicilia in 1861. Expediția este un franc succes și se conclude cu un plebiscit care a adus Napoli și Sicilia, in Regatul Sardiniei, ultimă cucerire teritorială înainte de crearea a Regatului Italiei , la 17 martie 1861.
Astfel, dupã debarcarea la Marsala celor Mie și proclamarea sa ca dictator (in sensul vechi al termenului, adică, apãrãtor al Republicii) in numele lui Victor Emmanuel II, Garibaldi promite o reformă a latifundiums și eliminarea a taxelor și impozitelor pe pământ. Aceste promisiuni atrag in rândurile legiunilor sale fermieri care vor usura victoria sa la Calatafimi și continuarea campania sa spre Nord. In numele de Garibaldi, țãranii invadează cetãțile de baroni proprietari de pâmant și terenuri comunale. Mazzini, propune o Adunare Constituantã pentru a legaliza dreptul de proprietate asupra terenurilor ocupate. (1)
Și la 20 septembrie 1870, Roma este incorporatã in Italia. Trupele italiene intru in orașul papal pe Poarta Pia. Este sfârșitul Statelor Papale. Preoții vor fi duse înapoi, dupã celebra formulã a lui Karl Marx, la singurãtatea rugãciunii.Vechiul vis al lui Garibaldi a fost îndeplinit.
Statele Papale reprezentau o treime din Italia. Prin unificarea Italiei, eliminând puterea temporalã a Papei, italianii refaceau ce facuse revoluționarii francezi în 1790, când naționalizase bunurile clericului ºi cele de „main morte” („mâna moarta „cf. nota 3) care, ºi ele, reprezentau, o treime din Franța. Vaticanul, pseudo-”stat”, dar de fapt supranațional, a fost întotdeauna împotriva ridicarea a statelor-națiune.
De asemenea, trebuie subliniat caracterul profund internaționalist al acțiunii de Giuseppe Garibaldi. Pentru aceasta, el va avea sprijinul deplin al lui Karl Marx și Friedrich Engels. Garibaldi va sprijini răscoala polonezã împotriva Imperiului Rus în 1863. Sã amintim cã a fost în Saint-Martin-Hall din Londra la un miting în sprijinul popoarelor irlandezi și polonezi cã a fost fondatã, la 28 septembrie 1864, Asociația Internaționalã a muncitorilor, a cea dintîia Internaționalã.
La începutul Rãzboiului Civil din Statele Unite ale Americii, Abraham Lincoln îi va cere (lui Garibaldi) sã vinã sã lupte pentru el, pentru a fi „Washington-ul de Italia.” Garibaldi accepta în cazul în care Lincoln ar face adoptat o declarație de emancipare totalã a sclavilor. Lincoln refuza la acel moment, dar îl va face în 1865, la sfârșitul rãzboiului civil prin adoptarea Amendamentul 13 din Constituție. În 1862, nu mai răbdând, Garibaldi vrea sã meargã sã facã război în armata Uniunii dar, rãnit, el nu poate ajunge acolo. Cu toate acestea, un Regiment Garibaldi, cel de al 39-a din Infanterie din New York, a fost format în aprilie-mai 1861, sub comanda unui alt „Patruzeci-opt”, colonel maghiar Frédéric D’Utassy, și un steag, purtat de cãtre Garibaldi însusi in campaniile de 1848-1849, a fost prezentat la regiment care a luptat cu inversunare la Gettysburg, în 1863.
El va lupta în Franța, în timpul rãzboiului franco-prusac din 1870 va fi chiar aleși în Adunarea Naționalã dupã Louis Blanc, Léon Gambetta, Victor Hugo. Ce podium! Când alegerea sa va fi refuzatã, Victor Hugo iși da demisia din Adunarea Naționalã. Comuna din Paris va apela la el, dar el a refuzat sã meargã într-o afacere francezã, el care a luptat atât de mult pentru unitatea țãrii sale, Italia.
Când moare, la 2 iunie 1881, Victor Hugo va scrie: „Italia nu este în doliu, nici Franța, dar Omenirea este”.
Cele douã acțiuni care au inspirat cel mult revoluționarii italieni și latin-americani au fost cele ale lui Simon Bolivar și Giuseppe Garibaldi. Ambele angajeazã lupte de emancipare politicã pentru a tăia legãturile de supunere a popoarelor lor sale fatã de puteri strãine. Ambele emancipează, pentru a le unifica, popoarele eliberate. Ambele promoveazã idei republicane, democratice și de secularizare a statului și, cu limitele propii ale fiecãrei perioade, planuri de reformã economicã și socialã. Ambele vor avea un destin patetic: odatã încheiatã epopea lor militarã, forțe reacționare rup proiectul lor politic și social. (2)
Dupã aceastã paginã de istorie, pare util sã facem o paralelã cu actualitatea de ãzi
A sărbători 20 septembrie ca Ziua Internațională a Gândului Liber înseamna a afirma voința noastră de a lupta împotriva tuturor formele de opresiune supranațională care repun in cauză existența statelor naționale. Inseamna a afirma că supranaționalismul este contrar internaționalismului, care presupune existența națiunii, în timp ce supranaționalismul cere dispariția lor. De asemenea, înseamna a afirma necesitatea emanciparea națiunii franceze față de uneltirile si directivele Uniunii Europene, care amenința suveranitatea sa deplină și drepturile și cucerile democratice și sociale poporului.
La un moment în care țări precum Palestina, Siria, Libia sunt dislocate prin voința a FMI-ului, a Bancii Mondiale, a Statelor Unite ale Americii și a Uniunii Europene, a sărbători ziua din 20 septembrie înseamna a lupta împotriva jandarmelor ale lumii care intenționează să le impună tuturor popoarele dictatele sale și dorințele lor. Fîindcă ăzi, e împotriva dreptului popoarelor la autodeterminare, (faptul) că Statele Unite ale Americii și lacheii sai intenționează să impună dreptul lor de a dispune de popoarele.
A sărbători 20 septembrie este, de asemenea, a refuza că cetățenii își opun (unii la celelălți) în numele Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, prin instituirea unor drepturi diferite, după folosirea sau nu a unei limbii regionale, pentru că ar fi spargerea Republicii și crearea de diferite drepturi în diferite regiuni.
A sărbători 20 septembrie, înseamna a apăra lucrarea revoluțiilor care au emancipat politic si au unificat popoarele, așa cum a făcut marea revoluție franceză, după cuvintele lui Petru Kropotkin, revoluționarul rus. Prin urmare, înseamna, de asemenea, a saluta apariția Primei Republici în Franța proclamată pe 21 și 22 septembrie 1792 aproape data pe data 78 ani mai devreme. Eveniment de referintă pentru gînditorii-libere din întreaga lume!
Este de a refuza că o religie, catolicismul, să impună dogmele sale republicilor, popoarelor și națiunilor. Acest lucru arată în mod clar că cele 14 concordate catolice care bântuiesc in Europa sunt rămășițe feudale ale statelor papale. In Alsacia-Moselle, în țara noastră, toți cetățenii nu sunt egali în fața exercitarea libertății lor de conștiință. Religiile recunoscute sunt subvenționate până la o sumă anuală de 58 de milioane de euro.
Libertatea de conștiință impune că fondurile publice să nu fie folosite pentru discriminarea între cetățeni prin utilizarea anti-seculară a fondurilor publice. Egalitatea în drept a cetățenilor impune că să fie respectată peste tot Legea Separarii Bisericii de Stat din 9 decembrie 1905. Fraternitatea impune refuzul operațiuni militariste duse în numele „dreptul de ingerintă”, care nu este decât o supraviețuire a războaielor coloniale.
Prin această „Ziua internațională din 20 septembrie”, este totul aceasta pe care Gândul Liber intenționează să sărbătorească în lupta sa pentru Emanciparea integrală a umanității.
Vă Mulțumesc
- citat de Luis Garcia Britto
- citat de Luis Garcia Britto
- „main morte” are (cel puțin 2 sensuri :
- dreptul al domnul-stapân asupra bunurile vasalului sau
- „biens de main morte” bunurile ale colectiviațiile care au o existența independenta de catre persoanele care le constituiesc (comunitațile religioase, asociații..), bunurile pe care nu se le poate transmite și care scap succesiunilor.
Acest articol este de asemenea disponibil ca un document PDF.